Vreau luna de pe cer!

Trebuie să recunosc că nu cred în șabloane, în etichete, în norme și în trenduri. Cred însă în bun-simț, în normalitate, în autenticitate, în dorința de a învăța permanent, în progres și în bucuria și valorizarea interacțiunii umane.

Din lista topicurilor “la modă”, diferența între generații ocupă un loc de frunte. Că reprezentanții generației X sunt așa, că aceia din generația Y sunt altfel și ce-o să ne facem oare cu cei din generația Z, care vor luna de pe cer?

Sursă foto: Pinterest.com / Origami Kids

Fiecare generație a fost adaptată vremii și vremurilor pe care le-a trăit și este foarte bine că a fost/ este așa. Cu siguranță că există multe diferențe între generații, dar sunt în aceeași măsură și multe puncte comune, iar cel mai important dintre ele, asumat sau nu – cu toții visăm la luna de pe cer, doar că unii și-o doresc și fac tot ce ține de ei să o obțină, iar alții o vor doar aspirațional și contemplativ, gândindu-se că poate nu o merită. Dar dacă totuși o merităm cu toții?

Liderul autentic nu este doar cel care inspiră și este urmat, este cel care are disponibilitatea să se lase inspirat și are deschiderea să urmeze modele în care crede, indiferent de generația din care provin.

În urmă cu vreo 3 ani, pe când eram în campanii agresive de recrutare pentru noua investiție – high bay-ul super tehnologizat al companiei de la Câmpia Turzii – și promovam job-urile companiei în 16 medii diferite de comunicare, am fost abordată de dl. M (Tudor), care ne văzuse toate campaniile de comunicare și care le și preluase parțial pe site-ul său și dorea să colaboreze cu noi. Am purtat o corespondență electronică și am stabilit să ne întâlnim pentru a ne cunoaște odată cu următoarea mea vizită în Cluj. La data și la ora stabilită și în locația convenită, m-am întâlnit cu dl.T, pe care nu-l văzusem niciodată anterior. Un tânăr și inimos reprezentant al generației Z, care m-a convins în primele câteva minute că are o misiune personală și o viziune proprie și că dorește să schimbe starea de spirit din zonă, promovând doar știri și evenimente pozitive. La acea vreme nu comunicam employer branding pe Facebook, dar ne doream să ajungem la tinerii din zonă, prin acest canal. De la acea vreme, Tudor (care nu mai era doar domnul M.) a devenit un bun și drag colaborator, cu ajutorul căruia am dezvoltat și alte proiecte. Tudor, generația Z este vocea noastră locală și de la el am reînvățat lucruri uitate. “Angajăm eschimoși temerari”a fost proiectul premiat anul trecut la Gala de excelență în Resurse umane – secțiunea recrutare.

Alt Tudor la fel de drag este expert în PR și comunicare, m-a învățat cum funcționează și mi-a și făcut primul cont de 6tag. Știu că va citi articolul și se va recunoaște. Poate că nu sunt la fel de talentată în a găsi cuvinte meștesugite, ca el, nici pozele pe care le realizez nu sunt la fel de frumoase ca ale lui, dar știe că este o inspirație și o bucurie să-l întâlnesc de fiecare dată pentru că este o sursă de zâmbete, energie pozitivă și multă lumină, dincolo de faptul că este foarte deștept.

Dragoș mă duce cu gândul la melodia lui Nicu Alifantis: “ce mirare că ești, ce întâmplare că sunt…”. Am avut șansa să îl văd în câteva ipostaze: de la student la modulul de Comp & ben la Trainer sau Trainer asistent. Bucuria și foamea cu care asimilează informațiile, curiozitatea și dorința de a afla cât mai multe din tot, implicarea în proiecte diverse – de la management la comunitate, puterea și tenacitatea lui m-au inspirat în aceeași măsură. Cred că singura neîmplinire a lui Dragoș este aceea că nu se poate clona pentru a fi în mai multe locuri simultan, dând felii din el acolo unde este nevoie.

Robert este Mitzu, dar este și DaddyCool și Tiberiu. Tiberiu a fost partenerul meu de scenă, pentru că am făcut Cursuri de actorie la InLight – o altă experiență „wow” pe care o voi descrie cu o următoare ocazie. Experiența care a durat cât o naștere – 9 luni de cursuri intense și de repetiții pentru ca “Paraphatie” să fie jucată pe scena teatrului Godot. Încă de la primul curs ne-am lipit X de Z, ca să zic așa J și am legat o strânsă și frumoasă prietenie. Între timp Robert a devenit și tătic, fiind unul dintre cei mai apreciați bloggeri din România din zona de parenting. Este enervant de talentat, implicat în multe proiecte din zona artistică, de fashion (soția lui fiind o creatoare avangardistă și apreciată de modă), muzicală – și tot ce face este de succes și îi aduce mare bucurie.

Cum să nu îndrăgești și să nu te inspiri de la acești tineri lideri?

Închei în aceeași notă precum am început: trebuie să recunosc, iubesc generația Z, am întâlnit modele inspiraționale care m-au cucerit pe viață (limitările de spațiu și timp mi-au oferit posibilitatea să enumăr doar câțiva dintre tinerii din jur care m-au inspirat profund, promit să revin și cu alti lideri tineri pe care îi cunosc și cu care am avut șansa să lucrez), sunt generația X și Da! Vreau luna de pe cer!

Recommended Posts
baby-539968_640Poza_Comunicat