Te descurci tu

Să zicem că ești nou-angajat. Firește, serviciu nou, colegi noi, șefi noi. Tu, cel cunoscut, de asemenea nou fiindcă ești într-o postură nouă. Poate doar treaba pe care o ai de făcut e știută, dar nici aia întru totul.

Poți avea în spate ani sau zeci de ani de experiență, fiecare nou job are specificitățile lui, cărora trebuie să li te adaptezi cât mai repede, ca să devii eficient cât mai repede. Sigur că asta-ți și dorești, numai că nu depinde doar de tine.

Sursă foto: pixabay.com

Ești foarte bine pregătit, că doar de-aia ai luat toate interviurile și, într-un final, slujba, însă cei din jurul tău au misiunea lor în ce privește adaptarea ta și, în consecință, rapida eficiență. În mod normal, ar trebui să știe că ei sunt primii interesați ca tu să lucrezi bine pentru că asta le va ușura lor munca.

Totuși, am văzut o mulțime de situații în care colegii și șefii încearcă să-i pună bețe-n roate noului angajat. Șefii îi spun: „Te-am adus aici pentru că ești foarte bun, descurcă-te.“ Colegii, absorbiți de propriile treburi, nu sunt disponibili pentru întrebări și-i arată omului asta printr-o mină preocupată, iritată sau chiar excedată.

Tot ei sunt primii care îi arată că n-a făcut bine, că nu știe destul, că nu e în stare. Dacă sunt foarte „binevoitori“, își informează și superiorul. Asupra nou-venitului este pusă o presiune mare, cumulată din mai multe surse. De cele mai multe ori, rezultatul e că el greșește din ce în ce mai mult. Lucrează în stres și, deci, cu foarte mare neplăcere.

De cele mai multe ori, responsabilii cu reproșurile invocă lipsa de timp. Au foarte mult de lucru și n-au când să-nvețe pe cineva. Însă timpul care se pierde e din ce în ce mai mult pentru că erorile trebuie reparate, nu?

Concurența asta păguboasă dintre colegi nu face decât rău mersului lucrurilor într-o companie. Dacă oamenii se dezbracă de orgoliu și-i acordă celui nou un pic de trimp și de interes, el se va pune la punct mult mai repede cu tipicurile locului, ba chiar ar putea veni cu îmbunătățiri, ochiul lui nou, nededat rutinei, putând fi foarte valoros. Însă și aici apar probleme fiindcă oamenilor nu le place să vină cineva din afară și să-i învețe pe ei, că doar ei, cu experiența lor probată, știu cel mai bine. Poate că știu foarte bine, tot respectul pentru experiența lor, numai că n-ai de unde ști ce idee minunată poate avea cineva, în interesul tău sau al tuturor, dacă faci tot posibilul să nu-i dai voie s-o exprime, dându-i tot timpul senzația că nu e suficient de bun, că nu s-a adaptat și, în consecință, nu are statutul care să-i permită să aibă păreri.

Știu din experiență că pierzi foarte mult timp și la fel de multă energie încercând să-i determini pe oameni să se privească unii pe alții cu bunăvoință. Atât, bunăvoință. Restul vine de la sine, dacă ștergem de pe sinele ăla praful greu al orgoliului.

Recommended Posts
happy-generous-grandmaCarlo Barban Portrait