Școala vieții în viața școlii

Abia aștept să-nceapă școala!” – n-a spus vreodată vreun copil care mi-a fost coleg de generație. Trezitul de dimineață, învățători sau profesori antipatici, teme, extemporale, teze și examene, toate au fost la un moment dat surse de stres, doar cu vacanța strălucind ca luminiță la capătul tunelului… De cealaltă parte – că n-or fi numai rele la școală! –, prieteniile cu colegii se pot lega pe viață, o materie preferată poate sta la temelia profesiei tale, iar un pedagog iscusit îți poate deveni mentorul pe care puțini au șansa să-l găsească atunci când au nevoie.

Din nou, prima zi de școală. Foto: Ella Moroiu

În urmă cu vreo zece zile, la întâlnirea „Dialog cu cetățenii”, unde au fost prezenți premierul Dacian Cioloș și vicepreședintele Comisiei Europene, Jyrki Katainen, toți participanții au fost rugați să aleagă domeniul pe care îl consideră esențial, primul care ar trebui să intre pe lista alocărilor din PIB. S-a votat pe dispozitive cu butoane, iar rezultatul a fost dezamăgitor – cel puțin pentru mine. Dar, ce să vezi, nu toți folosiseră butoanele corect, așa că votul s-a reluat, majoritatea a decis, iar Educația s-a detașat: era prima pe listă.

Așadar, în acea bulă restrânsă, consideram mai toți că, fără o structură solidă la bază, nu vom excela în niciun domeniu. Sigur că avem vârfuri, dar asta nu e suficient pentru ca sistemele să funcționeze, iar sistemul educațional în sine este depășit. Încă acumulăm cunoștințe cu lingura, fără să le înțelegem, practica lipsește cu desăvârșire, în instituțiile de educație încă pătrund persoane care nu ar trebui să aibă voie să interacționeze cu copiii, iar într-o facultate esențială ca Medicina, studenții încă învață intenționat grile greșite pentru a trece examenul de rezidențiat…

Dar cel mai grav e că o bună parte din copiii țării se deplasează la școală pentru a-și suplimenta dieta, extrem de săracă, cu un corn și 200 de mililitri de lapte. Ai spune că asta nu ține de educație, dar te contrazic: o națiune educată e o națiune înstărită. O națiune care își înțelege problemele își va dori și va fi capabilă să le rezolve.

Din fericire, inclusiv în interiorul sistemului de educație, sunt destui oameni care înțeleg și repară, ici-colo, ce se poate. Directori de școală inspirați, care aduc psihologi și consilieri vocaționali; învățători care își educă elevii să lucreze în echipă, să fie empatici, să comunice; profesori dispuși să se dedice, să transmită cât mai mult din cunoștințele pe care le dețin, dar și din experiența  de viață. Oameni dispuși să fie lideri pentru suflete în formare, cei mai importanți oameni din viața unor copii, după părinți și după cei șapte ani „de-acasă”. Cei care rămân mentori pentru o viață, cei care ne inspiră și după zeci de ani de la absolvire.

Recommended Posts
Radu Zavate. Foto: Arhiva personalăCând managerii ne provoacă alte tipuri de disconfort. Sursa: stockphotos.com