Narcisa Lecușanu: „Disciplina este o unealtă care completează caracterul“

Când spui Narcisa Lecușanu, cea care a jucat în Macedonia, Germania şi Danemarca, simţi performanţă, muncă, sacrificiu, dăruire, perseverenţă. Simţi handbalul. Auzi imnul, galeria, vocile din teren şi forţa mingii care rupe plasa adversă. Narcisa nu e doar o fostă handbalistă. Narcisa a fost vicepreşedinte şi director tehnic în cadrul Federaţiei Române de Handbal. În perioada guvernului technocrat, a ocupat funcţia de secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului. Din octombrie 2010, este în structurile Federaţiei Europene ca membru în Women Handball Board. Este soţie şi mama a doi copii. Însă povestea fostei handbaliste a echipei naţionale este una de lider în teren și lider în afara terenului de joc.

Narcisa6

Geanina Iacob: Narcisa, până de curând, ai fost secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului. Cum te-a îmbogăţit acest statut şi ce ai învăţat pe parcurs?

Narcisa Lecușanu: Nu aş putea spune cum m-a îmbogăţit acest statut, însă pot să vă spun că acum am o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă administraţie la nivel central.

Ai fost în teren, dar ai trecut şi pe la birou. Cum e să joci aceste roluri destul de diferite?

Pe teren, te concentrezi cu toată energia pentru a fi pregătit atât fizic, cât şi psihic să câștigi jocurile şi să-ţi atinge obiectivele propuse împreună cu echipa, iar la birou, te concentrezi să nu-ţi scape nimic administrativ fiindcă fără sprijin administrativ nu se poate face performanță.

Înainte să ajungi printre hârtii, telefoane şi gestionarea problemelor sportului, ai făcut cursuri de specialitate?

M-am specializat la locul de muncă şi mă refer aici la momentul angajării mele în cadrul FRH. Mi-a fost uşor, cunoscând domeniul de activitate, din teren. Aici am avut şi avantajul conexiunilor mele internaţionale prin prisma celor 10 ani jucaţi în străinătate. Să vă dau un exemplu: atunci când antrenorul echipei naţionale îşi dorea un meci de pregătire cu o anumită echipă, de cele mai multe ori reuşeam să stabilesc întâlnirea, asta numai pentru că ajungeam la oamenii care decideau şi lucrurile se întâmplau.

Cum te-ai împărţit între rolul de demnitar şi cel de mamă? Acasă te aşteptau mereu după program cei doi copii care voiau să te joci cu ei.

Mulţumesc lui Dumnezeu, am reuşit să gestionez bine această situaţie cu sprijinul soţului şi al lui Bobo, nepotul meu. Sigur, nu este uşor pentru că, de cele mai multe ori, ştii când ajungi la birou, dar nu ştii când pleci spre casă. Mi-am dorit să am o colaborare cu toţi cei implicaţi în acest sector de activitate şi de aceea am alocat timp să-i ascult şi împreună să găsim soluţii. Am avut parte de un cabinet cu consilieri deosebiţi, care au fost alături de mine pe tot parcursul mandatului, daţi-mi voie să le spun numele: prof. univ. dr. Adrian Dragnea, prof. Marius Iliuţă, jurist Cristina Tănase, resurse umane, Ştefania Iordache şi jurist Irina Matei.

Îţi propun să ne întoarcem în timp şi să vezi sportul prin ochii de acum. Ce înseamnă să fii un lider în sport?

A fi lider în sport, pentru mine, înseamnă să fii un om cu valori morale, principii sănătoase şi un caracter puternic. Numai aşa îi poţi convinge pe alţii să te urmeze în ceea ce faci. Abia atunci cei din jurul tău îşi doresc compania ta. E lucru mare.

Sportul se joacă în echipă, dar şi individual. Cum vezi diferenţa? Cât de importantă este echipa în sport?

Sigur că paleta sportului este diversificată şi la fel este și modul de abordare. Din punctul meu de vedere, şi sportul individual se desfăşoară în echipă şi aici aş putea exemplifica, dacă vorbim despre tenis, noi vedem doar sportivul pe teren, dar el face parte dintr-o echipă cu antrenor, preparator fizic, psiholog, kinetoterapeut, maseur etc. Fiecare ramură sportivă are specificul ei. Echipa este foarte importantă, forţa grupului poate să ducă la rezultatul propus. Aşa e şi în viaţă, acolo unde este o familie unită, bucuria de-a trăi este nemărginită.

Narcisa2

Care este diferenţa dintre liderul din teren şi liderul din business?

Nu aş şti să spun cu exactitate care este diferenţa pentru că nu am un business, dar îmi imaginez că sunt lucruri comune pentru că vorbim despre gestionarea resursei umane.

În ultimii ani, parcă nu ne mai este aşa ruşine să spunem că mergem la un psiholog. Iar sportul românesc a început să accepte această idee din ce în ce mai mult. Cât de important este pentru un sportiv de performanţă să fie în echilibru?

Echilibrul interior îţi asigură performanţa în orice domeniu de activitate. Foarte important.

Tu ai prins ambele perioade la echipa naţională. Şi cu psiholog, şi fără. Care au fost diferenţele?

Ca sportivă, am prins o perioadă scurtă cu psiholog la echipă şi mi-aş fi dorit că această experienţă să fi fost mai îndelungată. Dar vă pot povesti o întâmplare, ca să puteţi înţelege impactul unui psiholog. În 2010, la Campionatul European din Danemarca, psihologul Violeta Popa a ajuns când se desfăşurau semifinalele. România a pierdut jocul cu Suedia din semifinală. A doua zi, România juca împotriva ţării gazdă, Danemarca, în faţa a 12.000 suporteri danezi, pentru medaliile de bronz. În seara premergătoare jocului, fetele au avut întâlnire cu Vio. În acea întâlnire, energiile pozitive s-au unit şi încrederea că se poate obţine o victorie a încolţit în mintea fiecărui membru al delegaţiei, iar fetele au jucat formidabil, obţinând victoria cu un scor incredibil: 16-15. Va las să trageţi concluzia proprie.

Şi pentru că am discutat deja de partea psihologică, ştiu că tu ai o poveste de viaţă impresionantă. Mai ai încă patru fraţi, iar cu toţii aţi fost născuţi din părinţi surdo-muţi. E o poveste care îi inspiră atât pe tinerii la început de drum, care se vaită că nu sunt remuneraţi cum ar merita, cât şi pe cei care îşi doresc să devină lideri.

În primul rând, trebuie să te cunoşti pe tine şi să ştii ce vrei să obţii pe plan profesional. Eu mi-am pus obiective intermediare în cariera de sportivă şi am parcurs drumul conform obiectivelor şi dorinţelor mele.

Ce modele aveai când te-ai apucat de handbal şi cine a stat lângă tine, cine te-a susţinut?

Modelul meu a fost sora mea, Camelia. Ea a practicat handbalul şi m-a inspirat. Sigur, a fost şi o echipă mare în oraşul meu natal, aici e vorba de Ştiinţa Bacău. Cred că nu există băcăuan care să nu fi văzut măcar un joc al acelei echipe. Cine m-a susţinut? Familia a fost un pilon important, plecând de la efortul financiar şi până la toate cele necesare pentru a face performanţă şi a fi OM. Am avut un antrenor de excepţie la junioare, care a muncit cu mine foarte mult, este vorba despre profesorul Eugen Cucu; din păcate, nu mai este printre noi. Lui şi celor cu care am lucrat de-a lungul anilor vreau să le mulţumesc.

Ce înseamnă disciplină în sport? Cum te-a format pe tine, ca om, ca sportivă, că femeie?

Disciplina este o unealtă care completează caracterul.

Cum se înţelege sportul de performanţă cu feminitatea? Abia aşteptai după un meci sau cantonament să îţi pui rochie de seară şi tocuri? Sau să te machiezi?

Ele merg mână-n mână. Atât timp cât eşti frumos în interior, radiezi frumuseţe în exterior, oriunde ai fi. Acum am parte de mult machiaj, fiind expert în handbal la televiziunea Dolce Sport.

Narcisa5

Care e relaţia cu copiii tăi? Maria şi Iustin ai vrea să te urmeze? Ce îţi doreşti pentru ei?

Ei sunt doi pruncuţi minunaţi cu care m-a binecuvântat bunul Dumnezeu. Dacă îşi doresc să facă sport de performanță, au tot sprijinul nostru. Îmi doresc, în primul rând, să fim sănătoşi, să trăim în armonie şi pace.

Dar pentru tine? Care sunt planurile? Poate încă un copil sau un nou proiect?

Poate încă un proiect. Da, lucrez la unul şi vă voi spune despre ce este vorba la momentul potrivit pentru că are legătură cu femeia lider.

Din experiența ta, ce mesaj ai pentru copiii care vor să facă sport de performanţă? Dar pentru părinţi?

Le pot spune atât copiilor, cât şi părinţilor că sportul formează oameni frumoşi, sociabili şi caractere puternice.

Recommended Posts
popup_adsPrimavara, bine ai venit cu Martisor!