„Leadership la pas”, magia călătoriei: Te educă, te dezvoltă, te adaptează

Am tot călătorit prin această lume minunată şi îmi e tot mai clar că singura cauză a mâncărimii nestăvilite a tălpilor mele este setea de cunoaştere şi aventură. Pentru că da, lumea aceasta, fie că o întorci pe faţă sau pe dos, rămâne veşnic surprinzătoare.

Călătoria are propria ei magie. Fără să îți dai seama, te aduce în fața unor obstacole<br />
care te educă, te dezvoltă, te fac productiv și creativ, te adaptează.<br />
Foto: HaicuSori.wordpress.com
Călătoria are propria ei magie. Fără să îți dai seama, te aduce în fața unor obstacole
care te educă, te dezvoltă, te fac productiv și creativ, te adaptează.
Foto: HaicuSori.wordpress.com

Ce ştiam eu despre „a călători” avea să nu conteze prea mult la drum. Iar destinația aleasă părea, de departe, foarte ofertantă. Și am plecat la drum cu sete de experiențe noi și de cunoaștere. Una dintre cele mai dese întrebări pe care le-am primit a fost: „De ce Chile și Bolivia, de ce nu estul Americii de Sud?”. Răspunsul e simplu: nu îmi doream un traseu obișnuit, prea cunoscut sau despre care puteam citi cu ușurință pe internet. Așa că am mutat un pic cursorul mai la stânga, iar Google Earth m-a dus spre Chile și Bolivia.

Ce știam despre aceste două țări? S-a dovedit că nu destul. Avem întipărită în minte doar o singură imagine fantastică de la Salar de Uyuni, cel mai mare deșert de sare din lume, unde poți vedea la răsărit oglindirea norilor, unul dintre cele mai extraordinare efecte vizuale pe care le-am trăit. Da, o imagine de vis. Aveau să mi se așterne, în drumul meu, multe întâmplări și trăiri pe care, pentru că nu-mi dădusem încă o șansă, încă nu le aflasem.

Salar de Uyuni. Foto: HaicuSori.wordpress.com
Salar de Uyuni. Foto: HaicuSori.wordpress.com

Am plecat ulterior, cu inima plină, la drum. Primul contact cu continentul sud-american a fost, practic, în Santiago de Chile, cel mai dezvoltat oraș din Chile, o combinație foarte reușită între rustic și modern, cu localuri centrale numai bune de animat serile turiștilor. După ce am „gustat” un pic din tradițiile locale, a urmat drumul către una dintre atracțiile importante ale călătoriei mele, Deșertul Atacama. Și asta mă aduce la ceea ce vreau, cu mare încântare, să împart cu tine – cel care citește. Te gândești că, poate, și ție ți-ar prii o astfel de aventură.

Pe lângă peisajele trăite pe meleagurile altiplanice, vorbind de altitudini de circa 5000 de metri, am întâlnit la drum oameni ca mine, oameni plecați de acasă, motivați de dorința de cunoaștere și dezvoltare. Oameni care acasă, în viața lor zilnică, jonglau între funcții de înalt management în corporații internaționale și viața de familie, care aveau tot ce le trebuie și, cu toate acestea, doreau să cunoască și alte culturi și să aibă parte de alte experiențe decât cele pe care traiul zilnic le poate oferi.

Deșertul Atacama. Foto: HaicuSori.wordpress com
Deșertul Atacama. Foto: HaicuSori.wordpress com

Îmi aduc și acum aminte de David, pe care l-am cunoscut urcând împreună pe una dintre dunele care conducea spre vârful Valle de la Luna. Mi-a povestit că abia aștepta să se întoarcă acasă, să le povestească și colegilor de birou aventurile pe care le-a trăit călătorind. Era directorul unei agenții de publicitate și, după câteva zile bune petrecute prin zonă, mi-a mărturisit că are deja câteva idei pentru a își structura mai bine echipa, pentru a mări productivitatea. Momentul a fost emoționant pentru el, de inspirație profundă, atât de puternică, încât și-a scos telefonul și și-a notat rapid tot ce-i trecuse prin minte. N-am să uit cum s-a întors spre mine și mi-a spus, cu încântare: „I found the solution! I found it! And it’s going to work!”.

Vedeți, acesta este efectul pe care îl poate avea călătoria asupra fiecăruia dintre noi. Ne motivează, ne deschide mintea și ne face ca apoi, acasă, să punem cap la cap tot ce am realizat. S-ar putea să ajungem să fim suprinși chiar de propriile noastre capabilități.

O altă experiență care, prin orânduirea lucrurilor și a nivelului ridicat de adrenalină, a fost un punct de reper al dezvoltării mele, a fost momentul când, tot în deșert fiind, am reușit să salvăm 13 francezi care rămăseseră blocați la baza unei dune. Nimic nu ar fi fost posibil însă, dacă noi, cei din caravană, nu ne-am fi unit și nu am fi funcționat ca o echipă, pentru a-i scoate din nisip pe acei oameni. Încântarea a fost și mai mare atunci când am realizat că ne cunoșteam cu toții doar de o zi! Cu toate astea, coordonarea și distribuirea sarcinilor a funcționat perfect, sub conducerea ghidului caravanei. Nu mi-a luat mult să realizez atunci cât de importantă este comunicarea într-o astfel de situație. Mai mult decât atât, experiența trăită mi-a fost folositoare mai apoi, acasă, când am avut la rândul meu de condus și structurat un proiect.

Francezii blocați în Deșertul Atacama. Foto: HaicuSori.wordpress.com
Francezii blocați în Deșertul Atacama. Foto: HaicuSori.wordpress.com

Călătoria are, cumva, propria ei magie care, fără să îți dai seama, te aduce în fața mai multor obstacole. O posibilitate de educație, cu siguranță. O oportunitate de dezvoltare, cu atât mai mult. Se spune că oamenii care călătoresc sunt, de departe, mult mai productivi și creativi, se adaptează mai repede mediilor diverse cu care se întânesc si au capacități dezvoltate de a evalua o situație, fie ea și de criză.

Și dacă stau bine și recitesc ce tocmai am descris, văd câteva dintre atributele unui lider de succes, ale unui om capabil și dornic de activitate. Pentru că Leadershipul la pas poate deveni un mod de viață, atunci când ne acordăm, cu adevărat, o șansă.

Recommended Posts
ÎmpreunăMarian Drăgulescu. Sursa foto: Romgym ro