Eduard Carol Novak: „Limitele ni le impunem singuri. Greșim atunci când ne condiționăm visele și aspirațiile.”

În urmă cu vreo cinci ani, cineva mi-a adresat o întrebare: „Geanina, ce e mai important? Să fii un om de valoare sau unul de succes?” Sincer, nici nu am știut cum să răspund ca să „dea bine”. 

M-a măcinat mult timp acea amintire, dar am norocul, datorită locului în care lucrez, să cunosc oameni geniali. Și nu exagerez, sunt oameni care au câștigat medalii europene, mondiale și mai ales olimpice. Sunt oameni care au trecut prin accidentări și, atunci când nimeni nu mai credea în revenirea lor, fix asta au făcut. Au găsit în ei înșiși puterea de a se reinventa și au înțeles că nimic nu este negativ. Totul este constructiv.

Eduard Carol Novak și Geanina Iacob. Sursă foto: arhivă personală

Eduard Carol Novak, campion paralimpic la ciclism, este unul dintre acești oameni extraordinari. Până să aibă un accident de mașină care i-a schimbat destinul, Eduard era de 10 ani, consecutiv, campion național la patinaj viteză. 20 de ani avea când, în drum spre o competiție, mașina condusă de tatăl său a intrat într-un parapet, iar în urma acestui accident, Eduard a rămas fără laba piciorului drept.

Adio sport! Adio performanță! Adio vise!

La 20 de ani distanță, Edy devine medaliat cu aur și argint la ciclism la Jocurile Paralimpice de la Londra, este vicecampion paralimpic la Beijing și are numeroase medalii naționale, europene și mondiale. De patru ani este și președintele Federației Române de Ciclism. Și, pentru că se laudă că are timp pentru toate, Novak are și propria afacere. Produce și comercializează în toată țara proteze medicale.

Eduard, după tot ce ți s-a întâmplat, cum îți vezi viața acum? Dacă ai fi doar un martor…

Am o viață fericită, super-aglomerată, însă cred că acest lucru se datorează faptului că, după accident, mi-am regândit viața și mi-am dat seama cât de fragilă este și că nimic din ce avem nu durează o veșnicie. Așa că am decis să o trăiesc la maxim.

Cum ai reușit să vezi partea pozitivă din tot ce ai pățit? Și când s-a întâmplat asta?

Au trecut foarte mulți ani și a fost necesar să îmi găsesc calea, astfel încât să mă simt fericit. Atunci când mi-am atins visul, am realizat că, de fapt, accidentul avea un scop in sine.

Ce scop crezi că a avut acestă experiență?

Consider că experiența accidentului m-a adus exact pe drumul pe care trebuia să îl urmez în viață. Misiunea mea este să fiu un model pentru oameni, să îi motivez.

Cum crezi că ar fi arătat viața ta, fără acest accident?

Ar fi fost o viață obișuită, prea simplă poate, dacă mă gândesc la ce am realizat până acum. Nu cred că altfel aș fi avut motivația de a merge atât de departe.

Ai trei medalii olimpice la paraciclism. Două de argint și una de aur. De ce ciclism?

Ciclismul este foarte asemănător cu patinajul. Am început acest sport fără antrenor, echipă și fără vreo experiență. Visul de a deveni campion olimpic a fost însă atât de puternic, încât le-am adunat pe toate.

Eduard Carol Novak. Sursă foto: arhiva personală

Cum te-ai pregătit pentru competițiile mari? Psihic, fizic?

Pregătirea urmează o rețetă similară cu multe alte procedee în viață: începi cu pași mici, înveți constant, devii tot mai rezistent la presiune, accepți că mai ai lucruri de pus la punct. Nu lași succesul să ți se urce la cap și nu pui la suflet decepțiile.

Ai un mentor, un psiholog?

Am colaborat cu psihologi sportivi și e de folos. Totuși, de la un punct încolo, observi că răspunsurile pe care le cauți sunt în tine sau, cel puțin, la îndemână.

Cum ai reușit în campionatele naționale să îi învingi pe sportivi care nu au problema ta?

În ciclismul de șosea, pe lângă pregătirea fizică, trebuie să fii valoros tactic, aceste două aspecte fiind complementare. Din punct de vedere tactic, am beneficiat de experiența anilor întregi de cursă și asta s-a văzut.

Știu că ai trei copii și o soție devotată. E mai simplu când ai familia alături? 

Câtă vreme ai o familie care te susține, da.

Copii tăi fac sport? Le-ai impartășit povestea ta de viață? 

Da, cei doi băieți fac ciclism, iar fiica mea practică dansul sportiv. Povestea mea de viață se derulează sub ochii lor și copiii înțeleg mai multe decât am crede.

Eduard Carol Novak. Sursă foto: arhiva personală

Ai fost ales să conduci ciclismul românesc pentru a doua oară. De ce crezi că s-a întâmplat asta? 

Una dintre cele mai mari calități ale mele este devotamentul, care îmbracă forma consecvenței. Federația de Ciclism era măcinată de corupție când am preluat-o, acum patru ani, și drumul a fost mai anevoios decât aveam eu impresia, în ceea ce privește managementul acesteia. Dar trăsăturile amintite mai sus m-au ajutat să trec peste problemele cauzate (care au variat, de la financiar până la moral). Poate din acest motiv. Probabil și pentru că am un plan concret, care, chiar dacă abia acum își arată timid primele roade, în câțiva ani va duce la rezultate foarte bune. Este un cumul de factori și sper să îi răsplătesc pe cei care m-au învestit cu încrederea lor.

Au fost și probleme financiare pe care tu le-ai preluat la începutul mandatului? Cum te-ai descurcat? Ai adus și încă aduci bani de acasă pentru a scăpa de datorii federația, nu-i așa? 

Da, mare parte din bani i-am adus de acasă, abia anul trecut Federația Română de Ciclism a avut și venituri proprii; am intermediat de asemenea câteva contracte de sponsorizare. Greu de crezut sau nu, dar chiar i-am scos din buzunarul meu, atât cât am putut, și asta a însemnat o cheltuială de câteva zeci de mii de euro. Ar fi fost poate mai potrivit ca acești bani să meargă în sport și nu în expertize contabile, avocați ș.a.m.d.

Cum te simți în postura de conducător? 

Oricine care ia în serios postura de conducător află repede că devine mult mai responsabil. Mă simt bine, adesea cred că mi se potrivește, dar analizez mereu ce mi se întâmplă, care sunt consecințele acțiunilor mele.

Ce faci pentru a rămâne optimist și conectat la dorințele tale? 

Sunt recunoscător pentru ceea ce am și pentru șansele care mi se oferă. Probabil sunt mulți alți oameni pe planeta aceasta mult mai puțin norocoși decât mine. Norocul și șansa nu îmbracă mereu forma pe care o așteptăm.

Ce sporturi ai mai încercat? Ce studii ai? 

Patinajul viteză a fost celălalt mare capitol al vieții mele sportive. Ca studii, am urmat cursurile Universității Româno-Americane, Facultatea de Drept.

Eduard Carol Novak. Sursă foto: arhiva personală

Experiența accidentului te-a determinat să îți faci propria firmă de proteze?

Da, este o arie unde România era deficitară atunci când eu am avut nevoie, iar îmbunătățiri se pot aduce în mod constant în materie de produse și servicii medicale.

Când a pornit această afacere? Și cum te ocupi de ea?

Am început această afacere în anul 2004, dintr-o necesitate proprie, fiind purtător de proteză. Soția mea s-a ocupat în cea mai mare parte ca businessul să funcționeze, atunci când eu mă pregăteam pentru jocurile Paralimpice de la Londra. Acum lucrăm împreună.

Crezi că te ajută în acest business faptul că tu ai trecut printr-un moment dificil? Cei care fac comenzi vor să vorbească personal cu tine? 

Consider un avantaj faptul că firma mea vinde produse pe care le cunosc și pe care le-am folosit. Probabil că experiența mea personală este un factor în plus de credibilitate, dar nu am cuantificat până acum acest aspect. Cred că e natural să presupunem că nu toată lumea are nevoie de o poveste motivațională.

Eduard Carol Novak. Sursă foto: arhiva personală

Obișnuiești să ții și discursuri motivaționale în anumite companii. Cum decurg? Ce le spui oamenilor?

Deși sunt mulți oameni care au trecut prin experiențe similare și care aleg să își împărtășească poveștile, simt că fiecare discurs e unic. La fel cum fiecare audiență e unică. Spun multe. Spun că fiecare dintre noi poate face mai mult decât crede. Că limitele ni le impunem singuri. Că greșim atunci când ne condiționăm visele și aspirațiile. Că lumea este un loc fantastic, într-un univers enorm și suntem extrem de norocoși că ne-am născut și putem să ne bucurăm de viață, chiar dacă uneori ne împiedicăm de diferite nemulțumiri.

Fără doar și poate ești un lider. Ce înseamnă să fii lider pentru tine? 

Să ai curaj să mergi mai departe, când toți ceilalți se îndoiesc de tine.

Crezi că un lider se naște sau se construiește?

Probabil e o combinație. Poți avea înzestrarea pentru asta, dar mediul și creșterea ta să nu îți cultive acest caracter sau invers.

Ce sfat ai pentru cei cărora li se schimbă destinul într-o clipă? Sau când se așteaptă mai puțin. 

În viață nu primești ceea ce meriți, ci primești… ceea ce primești. Depinde de tine să dai sens lucrurilor care ți se întâmplă.

 

Mi-a luat ceva timp să asimilez întrebarea de care vă spuneam la începutul articolului. Dar am înțeles și aplic. E mai prețios să fii un om de valoare, decât unul de succes.

Succesul pleacă repede, valoarea îți rămâne toată viața. Cu siguranță Eduard Carol Novak v-a convins și pe voi de acestă teorie.

Recommended Posts
queen-cup-337695_1920Ion Dichiseanu