Dragoș Andrei Cantea. Povestea pianistului român care-și face carieră în Norvegia

Dragoș Andrei Cantea urmează un program de master la Academia Norvegiană de Muzică. Face naveta aproape lunar, Oslo – Iași, în contextul în care concertează des în țară. Totul a început cu mulți ani în urmă, când Dragoș avea cinci ani și, pe terenul de fotbal, neștiind la ce cursuri să-l trimită, mama lui l-a întrebat: pian sau vioară? De pian mai auzise în Tom și Jerry și Looney Tunes și, pentru că voia să lovească mingea încă puțin, n-a stat pe gânduri. Anii au trecut repede și, odată ce a început să studieze cu Ioana Stănescu, pasiunea pentru muzică a căpătat noi dimensiuni. Era interesat de nuanțe, de cum se creează un sunet, de cum se poate cânta muzică în ansamblu, de cât de bine se completează timbrul pianului cu cel al viorii, și avea tot felul de alte curiozități.

Dragoș Andrei Cantea. Sursă foto: arhivă personală

Acum, are ocazia să învețe de la profesori celebri, care înregistrează pentru mari case de discuri precum EMI sau Sony și care concertează la New York, Tokyo sau chiar pe scena festivalului George Enescu. Însă, pentru a vedea cum a ajuns aici, să-i observăm un pic parcursul profesional. Mai întâi, a absolvit Colegiul Național de Arte „Octav Băncilă” din Iași în 2011, iar în 2015, Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, specializarea pian. „În muzică, ca și în alte specializări vocaționale, îndrumătorul nostru are un rol cheie – un rol de mentor. În urma unei baze artistice extrem de solide, implementată la Iași sub îndrumarea Ioanei Stănescu, am ajuns la concluzia că trebuie să depășesc orice formă de graniță pentru a-mi putea desăvârși aptitudinile interpretative. Am decis să studiez în Norvegia, datorită profesorului cu care lucrez aici, pianistul Havard Gimse, unul dintre cei mai apreciați artiști din spațiul scandinav”, mărturisește tânărul. Ajuns la Oslo, spune că a remarcat interesul fantastic al Academiei de a atrage ca profesori nume imense ale muzicii clasice internaționale: Katheryn Stott (pian), Truls Mørk (violoncel), Vilde Frang (vioară) sau Isabelle Perrin (harpă). Odată cu venirea acestor nume mari, și nivelul studenților admiși la conservator a crescut enorm de mult. „Mă consider un norocos din punctul acesta de vedere”, zâmbește el. Crede că sistemul de învățământ nordic ar putea fi implementat cu succes și în România. Acolo nu există note, ceea ce se resimte extraordinar în interacțiunea dintre studenți. „Neexistând sentimentul de competiție față de celălalt, toți sunt preocupați să se dezvolte împreună, iar acesta e un câștig enorm. Se creează personalități puternice, lucrul în echipă este foarte productiv, iar atât criticile, cât și aprecierile sunt întotdeauna argumentate!”, mărturisește tânărul artist. Cu toate acestea, din perspectivă culturală, ei nu au licee de muzică precum în România, mai spune el. Prin urmare, la conservator nu prea sunt admiși norvegieni, întrucât doar lecțiile private nu le permit să atingă nivelul de performanță dorit de conducerea academiei.

Dragoș Andrei Cantea. Sursă foto: arhivă personală

„Aici intervine partea vocațională a învățământului românesc. Noi avem licee cu diferite specializări, iar asta ar trebui să însemne un lucru minunat. Fie că vorbim de licee industriale, informatice, sportive, sau de artă, acestea pregătesc elevul într-o anumită direcție de la o vârstă fragedă. Iar în domenii precum sportul sau arta, cariera de performanță trebuie începută cât mai devreme cu putință”, este de părere pianistul.

În următorii cinci ani, crede că ar trebui îmbunătățite în primul rând legea salarizării profesorilor, precum și modalitățile de predare și de evaluare. „De la investiții și salarizare pleacă și discrepanța colosală dintre mediul urban și cel rural în România. În Norvegia, un dascăl nu simte acceptarea unui post în mediul rural drept o „sentință”. Are toate mijloacele de predare pe care le poate găsi în mediul urban, iar astfel știe că poate progresa și el, alături de elevii săi. Consider că dascălii nu ar trebui să pedepsească pasiunile copiilor precum jocurile pe telefon sau facebook-ul, ci ar trebui să se folosească întocmai de acestea pentru a-și demonstra punctul de vedere și a-l îndemna pe elev spre intelectualitate, prin intermediul propriilor sale pasiuni și interese”, explică tânărul.

Pentru el, Iașiul este acasă și vrea să contribuie la deschiderea internațională a instituțiilor de cultură din România, la mobilitățile numeroase pe care le pot desfășura artiștii români și promovarea patrimoniului nostru muzical la scară globală. „Enescu și Brâncuși trebuie să devină veritabile branduri culturale ale noastre”, spune Dragoș. Cât despre reacțiile pe care le-a observat din partea publicului nordic, acestea pot confirma că nu suntem departe de acest lucru, după cum explică el.

L-am întrebat care sunt costurile de trai pentru un student în Oslo, în contextul în care vorbim despre o țară în care venitul mediu este de circa 4.000 de euro pe lună. „Prețurile față de România pot fi și de 5-6 ori mai mari”, mi-a spus el. Conform declarațiilor sale, ca student, cifra pentru un trai decent ar trebui să fie de aproximativ 1.500 de euro pe lună, incluzând aici cheltuielile pentru chirie și transport. „Sunt o mulțime de studenți Erasmus care reușesc să se descurce și cu 800 de euro pe lună în Oslo. Avantajul ca student este că beneficiile chiar există peste tot! Din baruri și restaurante, la transport, chirii și hoteluri”, mai spune el.

În orice caz, și aici, românii, în marea lor majoritate, sunt asociați cu cerșitul în piețele importante din oraș, povestește Dragoș. „Sunt multe persoane care vin și nu se înregistrează nici la poliție, nici la autoritățile pentru plata taxelor. Totuși, se reconfirmă că este o țară unde parcă toate culturile și mentalitățile și-au dat întâlnire, întrucât am reușit să întâlnesc români de succes în Norvegia, lideri în domeniile lor de activitate. Atât ei, cât și eu, în spațiul cultural, încercăm să ne aducem aportul la remodelarea imaginii României, la promovarea adevăratei Românii, așa cum vrem să o numim. În ciuda problemelor cotidiene din țară, avem de partea noastră o cultură fantastică, iar de fiecare dată când ofer bisuri după concerte în Norvegia, interpretez o lucrare românească”, conchide el.

Mozart - Concertul nr. 27 pentru pian și orchestră, alături de orchestra conservatorului ieșean, dirijor Bogdan Chiroșcă

Lecțiile lui Dragoș, învățate în Oslo:

Cea mai importantă lecție, fiind asaltat constant de repertoriu nou, este eficientizarea timpului de studiu. Dacă am o oră la dispoziție, trebuie să știu precis pe ce aspecte trebuie să insist.

Am învățat să gătesc și să îmi gestionez (mult) mai atent bugetul.

De asemenea, colaborând cu muzicieni din Taiwan, Coreea de Sud, Polonia am pătruns îndeaproape fenomenul pluriculturalității.

Și nu mai puțin important, am dobândit anumite aptitudini referitoare la crearea producțiilor de concert în cadrul unor sectoare diferite ale mediului cultural (ambasade, camere de comerț, corporații).

Brahms - Cvartetul cu pian nr. 1 în sol minor (partea a patra), alături de Cvartetul Caudella

Recommended Posts
Cris_ProfilePicPower