Dragă Diaspora…

Mă întreba recent o rudă dragă, plecată de aproape trei decenii pe tărâm american, dacă mi-au plecat colegi de liceu sau de școală generală prin cele țări vestic-europene sau peste ocean. Am căutat în fișierele memoriei și rezultatele au fost puține. De altfel, i-am spus, cred că bifez mai multe rude emigrate decât foști colegi… Mulți dintre cei plecați îmi sunt însă prieteni de care m-am legat la vârsta (mai) adultă. Tot mai mulți.

Statistica oficială spune că, anul trecut, vreo 35.000 de oameni au trecut granița și nu s-au mai întors. Din 1990 încoace, populația României s-a tot subțiat, cei mai mulți fiind împinși peste frontiere de bătălia imposibilă cu sărăcia către culesul de căpșuni sau îngrijirea persoanelor în vârstă. Pe următoarea treaptă socială, oamenii din middle class-ul românesc căutau și ei o viață mai bună, plecând, desigur, de la un alt nivel: studii superioare, o situație cât-de-cât, poate și un cont în bancă. Poate că n-ar fi fost săraci aici, dar s-ar fi chinuit mai mult, spun ei acum, după niște ani petrecuți prin Franța, Germania, Spania, SUA, poate chiar Australia.

La un moment dat, Facebook m-a anunțat că încă un prieten și-a donat întreaga bibliotecă agonisită, semn că se retrage într-o lume mai sigură, mai pe sufletul său. S-a căsătorit și a plecat – e mai simplu să obții drept de muncă pe continentul american când ai acte „în regulă” cu partenerul de viață. Înainte să plece, mi-a povestit despre această altfel-de-lume-de-dincolo, deja testată timp de aproape un an. La serviciu, acolo unde creează soluții inteligente de business, design și alte minuni, lumea-altfel-de-dincolo-de-ocean îi oferă ceva rarissim la noi, dincolo de avantajele materiale, siguranța zilei de mâine, serviciile mai de calitate sau absența birocrației. Îi oferă…

Entuziasm.

Ideile sale primesc întotdeauna feedback, imediat. Ideile bune sunt puse în practică. cele proaste sunt analizate și, eventual, transformate în puncte de plecare pentru alte concepte, proiecte, planuri. Energia circulă în sens pozitiv în interiorul grupului și creează și mai multă energie. Când unul dintre membrii echipei rămâne în urmă, ceilalți îl ajută. Când altul este descurajat, grupul îi este alături. Funcționează împreună.

„Și aici, în România, mi s-a întâmplat să am parte de o echipă energică, de lideri deschiși și entuziaști. Dar nu în asemenea măsură și, cu siguranță, nu sunt multe locuri care pot oferi asta aici. Acolo, acum, am mai multe șanse de împlinire profesională. Sigur… never say never! – ne putem întoarce oricând în România, unde îi pot învăța și pe alții să facă asta. Dar, deocamdată, acum, învățăm noi.”

Unii s-au întors, de tot. Și-au adus ideile și experiența acasă. Poate că se chinuie mai mult decât dacă rămâneau acolo, dar tocmai asta face ca reușitele lor aici să fie mai valoroase. Ei au aflat înaintea noastră cum obții victorii fără să te compromiți, fără să apelezi la buzunare corupte, fără să eludezi legea. Vor să schimbe ceva și au la îndemână și arma asta, entuziasmul. Și ce e bine e că și noi, unii dintre cei rămași, ne-am însușit-o, cumva, intuitiv.

Cu cât vor veni mai mulți înapoi, cu atât mai bine. Experiența de acolo, multiplicată de cei ce se întorc, poate forma acea masă critică atât de necesară pentru a schimba lucrurile care ne împing încă peste granițe, în cohorte de câte 35.000 de români pe an.

Așa că, dragă Diaspora, noi te așteptăm acasă.

Recommended Posts
Romania Competitiva gov ro mi„Totul este posibil!” Foto: HaicuSori.wordpress.com