„Cel mai greu e să vrei să schimbi ceva. Facem asta fiecare, educându-ne copiii, apoi intrând în structurile societății civile, ca să susținem, să punem presiune” – Călin Ile

Scrisoarea care i-a decis drumul profesional i-a fost furată cu tot cu portofel. Reușise să creeze în timpul studenției o întreagă rețea de distribuție în facultate, dar nu acesta-i era drumul: ajungea să conducă, la doar 25 de ani, în 1997, „batalionul disciplinar Conti”, adică întreaga echipă de oameni profesioniști, deși contondenți, a Hotelului Continental. Am povestit cu Călin Ile, președintele Federației Industriei Hoteliere din România, despre Educație și implicare civică, despre politică, business, comunitate și Turism, cu T mare, despre dorința sa de a-l ridica acolo unde merită, cu resursele pe care le poate concentra în educație și mediul de afaceri din care face parte. Și am aflat cum ajung 2 milioane de copaci să-și înfigă rădăcinile în solul transilvănean, cu bani proveniți – banal! – din economiile generate de folosirea mai îndelungată a prosoapelor de hotel. Și-am povestit despre grupuri de copii săraci care, grație programelor inițiate de Călin Ile, își petrec prima vacanță la mare sau zboară pentru prima dată cu avionul.

Călin Ile. Foto: Arhiva personală
Călin Ile. Foto: Arhiva personală

Are 44 de ani, este Directorul General al Hotelului IBIS Gara de Nord București, din rețeaua AccorHotels, și Președinte al Federației Industriei Hoteliere din România. Născut și crescut la Marghita, Călin Ile a venit la București ca să învețe la Academia de Studii Economice, în 1991. Parcursul său profesional a intrat la un moment dat pe ruta hotelăriei și, de atunci, nu s-a mai abătut. Dar, de mai bine de un deceniu, munca se îmbină cu încă un element menit să aducă nu doar mulțumire, ci și beneficii. Călin Ile se implică în viața comunității, prin intermediul AccorHotels și prin forțele proprii. Cum face asta?

Prima vacanță la mare, primul zbor cu avionul

  • Vara asta am dus 40 de copii la mare. „Copii care n-au văzut niciodată marea” – așa se numește proiectul, realizat cu Apa Nova și Direcția de Protecție a Copilului din București. A fost prima vacanță la mare a unor copii săraci, din familii cu dificultăți.
  • Pentru Moș Nicolae, am aranjat pentru alt grup de copii, care n-au mers niciodată cu avionul, un parteneriat cu Ryanair. 150 de copii din Craiova, care nu și-ar permite prea curând costurile unei vacanțe sau ale unui bilet de avion, zboară la București, împreună cu 20 de însoțitori. Pentru acești copii, am reușit să deschidem porțile Muzeului Antipa, timp de două ore, într-o zi liberă. Sunt multe proceduri și dosare în spate, deplasările sunt grele din punct de vedere al actelor… Dar poate e mai bine așa.
  • Am plantat 1,5 milioane de copaci în Transilvania. O să aniversăm în mai copacul cu numărul 2 milioane, la patru ani după primul plantat. Avem un proiect prin care economisim. Știți anunțurile acelea din camerele de hotel, unde scrie că, dacă nu arunci prosopul după doar o zi de utilizare, se economisesc niște sume de bani? Ei bine, jumătate din banii aceia i-am alocat pentru plantarea de copaci, o acțiune realizată în colaborare cu Fundația Mihai Eminescu Trust, cu Caroline Fernolend, în sate din Transilvania precum Alma Vii sau Mălăncrăv. La aniversarea copacului cu 2 milioane cred c-o să facem un pic de caz, că până acum am fost discreți… La copacul cu numărul 1.500.000, anul trecut, am făcut un eveniment în Parcul Herăstrău, unde am plantat 12 copaci. Dar nu a fost un eveniment media, a fost al nostru.
  • Am semnat luna trecută un acord cu Poliția, pentru a urmări siguranța copiilor în unitățile hoteliere și prevenirea abuzurilor sexuale asupra minorilor. Cu tot cu România, sunt 42 de țări în care AccorHotels este prezent și a semnat acest protocol de conduită, un angajament pe care ni-l asumăm, de a preveni, pe cât depinde de noi, astfel de fenomene.

Accor, grupul pentru care lucrează Călin Ile ca Director Executiv la Ibis, este foarte puternic pe zona de CSR în vest. Când au văzut că și el se implică în astfel de inițiative, l-au numit responsabil CSR pe toată România. Cum ajung 2 milioane de copaci să-și înfigă rădăcinile în solul transilvănean, cu bani proveniți din economiile făcute din prosoape?

Călin Ile: La Accor avem anumite direcții de CSR. Practic, banii ăștia investiți în copacii din Transilvania au rezultat după ce am reușit să-i convingem pe cei din Paris să îi folosească în România. Nu reușeam noi, din ce economisim la șapte hoteluri din România, mare lucru: ăștia au fost banii pe toată Europa din ultimii patru ani care s-au alocat.

După ce terminăm noi cu proiectul, se vor îndrepta spre Peru – ei își schimbă periodic zonele în care se implică. În orice caz, eu zic că a fost o realizare că i-am convins să vină cu acești bani în România.

Ăsta e un aspect al activității noastre – CSR-ul. Care e plăcut, te simți util când poți să faci ceva pentru societate – și nu doar în companie. Vrem să fim în centrul comunității în care activăm. Să dăm o imagine pozitivă. Ne interesează cât de bine ne-am integrat în comunitate, nu deservim doar turiști veniți de departe în orașul nostru. Rolul hotelului s-a lărgit, nu mai e un punct care-i servește doar pe cei străini de localitate, ci un punct social al comunității din care face parte. Așa privim noi lucrurile.

Ella Moroiu: Aveți 15 ani la Accor, alți șase la Continental. Sunteți fidel.

Călin Ile: Aș zice că asta e o calitate, dar risc să fiu contrazis de noile generații.

– Cum ați ajuns la Continental?

– Oho, asta e o poveste! Eram student la ASE, în anul IV, când Continentalul a dat un anunț – căuta tineri pentru recrutare. Ei se înființaseră în 1991, iar după vreo trei ani au zis „hai să împrospătăm compania, să aducem tineri”. Și ne-am dus vreo 25 de studenți. Apoi, Continentalul tot nu se decidea pe cine să oprească… Moment în care eu am făcut o scrisoare către directorul general, în care i-am zis că nu știu dacă mă angajează sau nu, dar vreau să le propun ceva: „să îmi fac lucrarea de diplomă pe analiza pieței din Oradea, de unde sunt eu și unde am acces la date, că poate vă va folosi cândva ca să cumpărați acolo un hotel”. Și că fac demersul ăsta pentru a da utilitate practică lucrării mele. „Iar dacă veți găsi utilă lucrarea, poate mă veți și angaja.

Scrisoarea, o pagină față-verso, i-am trimis-o directorului. El, când a văzut scrisoarea, m-a chemat și mi-a zis „Uite, îmi place că ești un tânăr cu tupeu, care vii tu și ne propui ceva înainte de a te angaja noi”. Și mi-a scris cu verde, pe scrisoare: „Propun să facem lucrarea cu domnul Ile și apoi, dacă lucrarea e bună, să vedem dacă-l angajăm sau nu”. Le luasem fața tuturor.

Director era Nicolae Fertig; a murit între timp. Studiase Filologie și Economie – intrai la el cu o idee și te făcea din vorbe de ieșeai de-acolo cu ideea lui… Un tip foarte bun. Ei, și mi-a scris cu verde pe scrisoarea mea și zice: „Uite, te duci la domnul Careba, care se va ocupa de tine, să poți să faci lucrarea”.

Am păstrat scrisoarea aia 11 ani în portofel… până când mi s-a furat portofelul, în Constanța. A fost lucrul care, zic eu, mi-a deschis calea spre hotelărie. O aveam tot timpul cu mine.

„Uită-te în jurul tău și o să vezi de ce te-am ales”

Ulterior, Continentalul a cumpărat un hotel în Oradea, deci și asta s-a potrivit, iar studentul Ile intrase deja în contact cu ei. Mai mult: a fost primul angajat dintre cei patru tineri cooptați de la ASE atunci, în 1995.

Călin Ile: Doi dintre noi am rămas de tot în companie. Așa m-am angajat. Pe urmă, am lucrat doi ani la birouri, la Marketing, apoi la Cercetări, am participat și la privatizarea companiei, cu strâns cupoane de la oameni… A fost un proces interesant, a mers bine. După doi ani de zile în partea de head-office a Continentalului, am acceptat să fiu secretar al Consiliului de Administrație, când domnul Fertig a spus că e nevoie de cineva acolo. M-am oferit imediat, pentru că am zis că intru în contact cu el. Ascultam, vedeam modul lor de a gândi, al celor din Consiliul de Administrație, proaspeți acționari, eram la curent cu strategia firmei. Stăteam mult timp în ședințe, dar a fost o idee foarte inspirată.

Și ei s-au familiarizat cu figura mea, cu întrebările mele, în acel moment ajunsese și domnul Radu Enache (acționar principal Continental până în zilele noastre – n.red.) să intre în companie, să cumpere tot mai multe acțiuni, iar dumnealui punea din ce în ce des în consiliu următoarea problemă: trebuie să schimbăm managerii, trebuie să trecem la un stil nou de management, nu mai putem să continuăm cu cei din vechea gardă, care au apucături comuniste, să le spunem așa. Și am văzut că mă trimiteau să lucrez tot mai des la Continental, pe Calea Victoriei, să îi ajut pe cei de acolo, să mă familiarizez, să stau în recepție șase luni, alte trei luni în bar…

Și, pe 8 decembrie 1996, mi-au zis. Voiau să-mi propună să preiau funcția de Director Executiv la Continental.

„Dacă făceai o prostie la «Inter», te trimiteau la «Conti»”

O asemenea propunere nu vine către oricine, iar întrebările au început să curgă.

Călin Ile: M-am dus la domnul Fertig și l-am întrebat: Dar de ce m-ați ales pe mine? Vreau să știu care e motivul. Și mi-a zis: Uite, ai fost și tu la ședințele de consiliu. Sunt trei opțiuni. Una, să luăm pe cineva din exterior, ceea ce noii acționarii, care abia au venit și ei, nu ar vrea – e un risc, inclusiv de costuri; apoi, să păstrăm situația existentă, cu managerii actuali, ceea ce iar nu se vrea, pentru că vrem un suflu nou, un aer proaspăt în companie; și trei, să luăm pe cineva din cadrul companiei. Așa că uită-te în jurul tău și o să vezi de ce te-am ales.

Atunci mi-a crescut încrederea în mine și-am zis: Da, preiau. Și asta s-a întâmplat pe 20 ianuarie 1997, când preluam 194 de oameni în subordine. Aveam 25 de ani.

Ella Moroiu: Nu v-a speriat ideea de a conduce o echipă atât de mare?

Călin Ile: Sigur că a fost un pariu nebun. Am avut de a face cu oameni dificili – mulți dintre ei erau veniți din comunism și, ca să înțelegi: în timpul comunismului, Continentalul era o unitate foarte privilegiată. Aparținea de Intercontinental, și ambele erau unități care aveau tot timpul resurse, protocoale, tot ce vrei, iar Continentalul era considerat un fel de batalion disciplinar al Intercontinentalului. Dacă făceai o prostie la „Inter”, te trimiteau la „Conti”.

Și asta ne dă un pic dimensiunea felului de personal pe care îl aveam în subordine. Oameni dificili, răzvrătiți, cu personalitate. Asta mi-a dat de lucru în plus – eram și în integrare, și cu oameni dificili. Dar de calitate. Foarte buni profesioniști! Dar am reușit să mă impun.

Din ianuarie până în septembrie, am făcut o restructurare, de circa 60 de angajați, și am reușit să depășesc și asta cu bine. Era aberant, la 54 de camere să lucrezi cu 200 de oameni, dar așa rămăsese din comunism. Acționarii au urmărit procesul, au început să fie mulțumiți, să capete încredere. Am avut și noroc că a fost un val de creștere a ocupării hotelului, era anul 1997, tocmai se instaurase regimul lui Emil Constantinescu, de puțin timp, era o oarecare deschidere a României spre vest și fluxul de turiști a crescut. Am avut niște rezultate foarte bune.

Am stat din 1997 până-n 2001 la Continental, un timp optim pentru un  manager să-și impună viziunea, să crească. S-a renovat și clădirea… Am avut baftă, un culoar favorabil, piața creștea, reușisem să primenim puțin echipele prin restructurare. Mi-am făcut o echipă de oameni tineri, dinamici, pe care și acum îi văd activând în piață – și mă bucur că am fost printre cei care au reușit să-i crească.

„Cel mai greu e să vrei să schimbi ceva. Mesaje dure? Am trecut peste. Trebuia să dovedesc ce pot!”

Ella Moroiu: Cum v-ați impus?

Călin Ile: Cu sprijinul conducerii și al acționariatului și cu mult tact. Am câștigat de partea mea niște lideri informali care și-acum sunt tari pe poziție. Șeful de recepție, domnul Horvath – era un lider informal foarte influent, cu care am avut multe discuții –, și bucătarul-șef, domnul Grigore Todea. Ei doi erau liderii informali ai echipelor, oamenii care, în momentul în care am obținut funcția de director executiv, au zis: „Da, merită, face treabă bună și ține echipele în mână”.

Asta a fost experiența Continental, o experiență frumoasă, incitantă, am învățat mult.

– Care a fost cel mai dificil moment?

– Primul an de muncă. Era trecerea la o mare responsabilitate. În acel prim an, când am făcut și restructurarea, a fost foarte greu. Țin minte că am primit atunci chiar și telefoane de la oameni care fuseseră restructurați. Dure.

Cel mai greu e să vrei să schimbi ceva. Iar eu vedeam atunci schimbarea drept absolut necesară, obligatorie. Reacția de rezistență era însă serioasă. Nu zic amenințări, dar, voalat, niște discuții delicate.

Dar eram atât de implicat și dornic să demonstrez că pot să fac performanță, încât treceam peste… Nu chiar peste orice, dar toate au fost, pentru mine, riscuri asumate. Știam că s-ar putea întâmpla, dar știam și că oricum trebuie să-mi fac treaba. Era o șansă unică care mi se oferise, iar eu eram super-ambițios la vremea aceea. Și acum sunt un tip ambițios, dar atunci nu era doar ambiție, ci și necesitate. Trebuie! Trebuia să dovedesc ce pot.

Cu fiecare zi ce trecea din această experiență, mă simțeam mai mulțumit și convins că am ales meseria potrivită. Simțeam că se potrivește firii mele. Și-atunci aveam încredere din ce în ce mai multă în mine. Siguranță.

Primul manager ne-expat la Ibis, în România. „M-a incitat ideea de a ne baza și pe forța de muncă românească, nu să tot aducem oameni de afară. Putem și noi”

Călin Ile: În 2001 am trecut la Ibis, care avea aceiași acționari, dar era un proiect de lanț internațional. Era singurul de la noi la nivelul de 3 stele atunci, și am avut rezultate foarte bune. Aici am stat tot patru ani, 2001-2005, apoi am plecat la Constanța, să deschidem primul Ibis de acolo, primul hotel de lanț din provincie, cu mine ca prim manager ne-expat.

Directorul regional voia un expat pe post. Directorul meu, care era expat, dar de naționalitate română, mi-a zis: „Singura alternativă la un expat, ca să creștem piața românească, este să mergi tu”. M-a incitat ideea de a ne baza și pe forța de muncă românească, nu să tot aducem oameni de afară. Putem și noi.

Din 2008, m-am întors la București, la conducerea hotelului Ibis, într-o perioadă în care provocările s-au învârtit în jurul ieșirii din criză.

Ella Moroiu: Cum ați depășit criza?

Călin Ile: N-am tăiat salarii, dar am lăsat să curgă acea restructurare naturală, în sensul că, atunci când pleca un om, nu-l înlocuiam. Mulți au plecat atunci în străinătate. Pe fondul scăderii gradului de ocupare și al cererii – deci mai puțină muncă –, era oarecum natural să reduci și schema de personal. A fost dificil în perioada 2009-2011. Dar a trecut.

„Hotelul meu? Sunt un profesionist, nu un investitor. Nu mă văd intrând într-un business”

Acum sunt șapte hoteluri Accor în România, dar planul este să se ajungă la 20, într-un orizont de timp cât mai scurt. Anul viitor se deschid două, apoi câte trei hoteluri pe an în următorii patru ani, în așa fel încât să se ajungă la cele 20. Majoritatea presupun investitori români, locali, cu contract de management sau franciză cu Accor. Călin Ile spune că aceștia sunt foarte interesați de România, potențialul pieței fiind mare. București, Brașov, Cluj, Oradea, Timișoara, Iași, Constanța – toate sunt interesante pentru Accor.

Ella Moroiu: Visați la hotelul dumneavoastră?

Călin Ile: Hotelul meu? Deocamdată, nu. Sunt un profesionist, nu un investitor. Resursele mele merg către bunăstarea mea și a familiei, nu pentru businessuri. Nu mă văd intrând acum într-un business.

Am vândut ciorapi de damă

Dacă la Hotel Continental s-a produs prima angajare și primul job de om serios, facultatea reprezenta atunci (ca și acum) un spațiu în care un tânăr cu idei putea exersa antreprenoriatul. Chiar dacă pe moment nu-l mai tentează pe Călin Ile… „În facultate mai făceam bani din diverse mărunțișuri, târguri, vânzări… Am vândut bere, am vândut ciorapi de damă… Ciorapi Dim, franțuzești, aveau căutare printre colege.

– Mi-am cunoscut soția în facultate. Învățam împreună, am fost colegi de grupă.

– A cumpărat ciorapi de la dumneavoastră?

– Da, a și vândut! Ajunsesem să am o mică rețea. Chiar și colegul meu de cameră fusese angajat la un moment dat… Și soția mea distribuia și ea J

– Dar nu v-ați căsătorit în facultate.

– Nu, nu. Dar s-a nimerit momentul după facultate, când am zis că rămânem amândoi în București, și ne-am unit. Am stat în chirie pe nu știu unde, pe Macaralei, într-o garsonieră, la etajul 10… Ca orice început, a fost greu!

Apoi, în perioada Constanța, era iarăși greu, pentru că am făcut naveta. Vara veneau ei la mine, în weekend eram eu la ei. E greu să găsești un echilibru viață personală – serviciu, cere sacrificii. Dar l-am găsit – acum copilul e mare… știm fiecare ce să așteptăm de la celălalt. Copilul e elev în clasa a VIII-a, e serios, e responsabil.

„Dacă ne-am hotărât să facem o treabă, hai s-o facem, nu să stăm. Nu să jucăm la alibi, ne facem că muncim, bifăm

Ella Moroiu: Ce apreciați cel mai mult la un angajat?

Călin Ile: Inițiativa, implicarea. Să arăți că-ți pasă, să pui suflet în ceea ce faci, chiar dacă n-o faci cel mai bine, chiar dacă nu ești cel mai competent. Să văd că-ți pasă de ceea ce faci. Și atunci îți vei da interesul să înveți, îți vei da interesul să progresezi, să „copiezi”, să furi de la cei mai buni. Dacă ne-am implica mai mult…

Cel mai mult mă deranjează neimplicarea. Dacă ne-am hotărât să facem o treabă, hai s-o facem, nu să stăm. Nu să jucăm la alibi, „ne facem că muncim”, „bifăm”. Atât la muncă, cât și în viața socială.

Din păcate, ca nație, suferim de lipsa asta de implicare. Foarte multă lume stă deoparte și așteaptă ca alții să le rezolve problemele, inclusiv la deciziile care ne afectează direct. De la curățenia străzii și până la sistemul educațional. Mi se pare extraordinar de prost că acceptăm un sistem educațional șubred, iar noi, ca părinți, să nu ne implicăm să schimbăm. Am văzut într-o seară la Garantat 100% un profesor care spunea: ne zbatem să-i luăm copilului cea mai bună mâncare, cele mai frumoase vacanțe, cel mai modern telefon, dar nu ne zbatem să-i oferim cea mai bună educație. Îl lăsăm așa cu această educație șubredă. Oare de ce nu insistăm să avem un profesor mai bun, mai bine plătit, mai dedicat? Trebuie să trecem la alt nivel în România.

– Bun, cum facem asta?

– Fiecare, educându-ne copiii, și apoi, intrând în structurile societății civile, ca să susținem, să punem presiune. Dar ține mult de educația de acasă. Dacă stăm să așteptăm și să depindem doar de ce ne oferă statul și sistemul educațional, o să suferim mulți ani de-acum încolo. Problema e că și educația de acasă e făcută de oameni care, la rândul lor, n-au avut nici ei parte de educație de calitate.

Turismul are un rol important în educație. Schimbul de mentalități dintre oameni pe care le aduce călătoria, interconectarea pe care o înlesnește, aduc un câștig. Asta vedem în cei trei-patru milioane de români care trăiesc în străinătate, care deprind obiceiuri bune de acolo, apoi vin aici cu un alt nivel de educație. Românul mai puțin educat, când merge afară, se adaptează repede regulilor locale și, probabil, nu mai aruncă semințe pe jos, respectă roșul la semafor. E necesară și un pic de fermitate, programe de comunicare și conștientizare mai serioase… avem de investit. Răspunsurile vor veni în timp.

Suntem foarte conectați cu ceea ce se întâmplă, la noi, știut fiind faptul că turismul este economie de consecință. Când facem analize de turism, luăm în calcul foarte mulți parametri, cum ar fi de exemplu numărul de spitale dintr-o destinație, numărul de școli, kilometri de autostradă, aeroporturi… chestiuni ce țin de infrastructură, siguranță, educație. Totul trebuie analizat când te gândești la o destinație valoroasă – sau nu – din punct de vedere turistic.

Orașul meu natal suferă

– V-a plăcut școala?

– Da, în limitele sale. Până la 14 ani am învățat bine, după aia am început să învăț numai ce mă interesa. N-am fost crème de la crème în școală, dar tot timpul eram acolo, la nivelul „spre plus”. Eram în top la școala din Marghita, unde am crescut, chiar dacă nu eram primul, premiantul clasei.

– Cum e azi viața în orașul dumneavoastră natal?

– Marghita suferă din punct de vedere economic acum. Pe vremuri, era destul de dezvoltată, avea industrie ușoară. Produceau ciorapi, cămăși, pantofi, se descurcau. Acum suferă.

Manager la Ibis, consilier pe turism la Ministerul Dezvoltării, tutore la ASE

Un moment de cotitură pentru Călin Ile a fost implicarea sa în viața socială. Tatona implicarea în ONG-uri, susținerea unor cauze. În Constanța a intrat în Rotary Club, la nivel de conducere de district, iar în 2012, când la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a fost numit Eduard Hellvig, a fost cooptat de el în echipa de consilieri pe turism. Voluntari, neplătiți. O cunoștință l-a recomandat: „E tânăr, e ambițios, știe, am încredere-n el”. Și a intrat astfel în grupul de consilieri, alături de Dragoș Anastasiu, Paul Mărășoiu și Răzvan Pârjol.

Călin Ile: Și noi patru am lucrat împreună, pe toată perioada mandatului ministrului. Asta a fost o chestie surprinzătoare și plăcută, provocatoare, care mi-a deschis orizontul spre altă latură. M-a făcut să ies din analiza eficienței hotelului și să privesc în exterior, să văd destinația, să privesc macro.

Probabil că n-ar fi însemnat totuși atât de mult această experiență dacă nu venea, în 2012, o altă întâmplare, un proiect cu fonduri europene al ASE-ului, de management al destinațiilor, unde m-au cooptat ca tutore. Și doi ani de zile am predat Management de destinație.

Aceste două experiențe m-au făcut să ies din carapacea hotelierului simplu, care-și vede doar de unitatea lui, și să privesc macro. Asta explică, poate, de ce m-am implicat și în asociația hotelierilor (Federația Industriei Hoteliere din România – n.red.), în acțiuni de promovare a turismului, a României… sunt lucruri care îmi plac, care mă provoacă.

„Mă deranjează să văd că turismul în România e doar scriptic considerat o prioritate națională. Transformarea acestui slogan în realitate suferă”

Călin Ile mai are trei ani de mandat la FIHR, pe 8 decembrie tocmai l-a aniversat pe primul, după multe provocări și realizări. Din 2019, țintele s-ar putea schimba:

Călin Ile: Poate o să trec de la trei stele la patru, poate va fi o abordare internațională… dar nu înainte de 2019. Cea mai mare provocare, în acest mandat, este să facem ca turismul în România să fie privit la adevărata sa valoare. Asta mă provoacă în fiecare zi și mă deranjează să văd că turismul în România e doar scriptic considerat o prioritate națională. Transformarea acestui slogan în realitate suferă. Nu se vede.

Am afirmat mai demult – și  mi-am atras niște antipatii din cauza asta – că e momentul unei schimbări de generație. Am tot respectul pentru cei veniți din urmă, din ONT (Oficiul Național de Turism al României – ONT Carpați – structura de resort din perioada comunistă) și structurile care au reprezentat școala în turismul românesc; dar astăzi, turismul se face altfel, nu mai putem lucra cu mentalitățile din anii 90. România a însemnat ceva pe harta turismului, dar astăzi el înseamnă altceva. Dacă nu reușim să aducem generațiile tinere cu noi la masă, suntem, oarecum, în secolul trecut.

Afirmația mea a născut antipatii în rândul celor cu ștate vechi, care au zis: „Ce vii tu, Ile, să faci revoluție în turism?”. Dar eu cred că pot coabita cei vechi, cu o anumită experiență, cunoștințe, putere financiară și deschidere pe anumite segmente, cu cei tineri și aportul lor de tehnologii noi, înțelegerea generației Milenialilor și multe alte lucruri. Generația mea e undeva la mijloc.

Noile tehnologii: Check-in, fast check-out

Avansul tehnologiei informației îl bucură. Faptul că Ibisul aparține unui lanț internațional vine cu avantaje mari – și-au putut permite să investească în noi tehnologii, să fie cu fața spre viitor, să nu devină dependenți de anumiți furnizori online puternici.

Călin Ile: În fiecare zi apar lucruri noi. Acum o lună, am lansat serviciile online check-in și fast check-out. Suntem primul hotel de trei stele din România care practică asta aici. Îți poți rezerva camera, practic, din taxiul care te aduce de la aeroport, iar odată ajuns la recepție, ridici doar cheia. De doi ani și ceva sunt disponibile astfel de servicii în afară, ne bucurăm că le avem acum și în România. Le-am lansat pe 15 noiembrie, iar primul client care le-a utilizat a fost de fapt o clientă, o doamnă dintr-o generație mai în vârstă decât mine.

Cu ceilalți clienți, cei care merg pe căile bătătorite ale offline-ului, motorul unei relații de durată, atunci când ei revin iar și iar, este încrederea. Generațiile tinere sunt mai dispuse să-și asume riscuri. Caută aventura, explorarea, n-au teamă. Online-ul e o provocare continuă.

„Avem o problemă cu lipsa forței de muncă. Trebuie să investim, să schimbăm, să revoluționăm sistemul educațional, cu tot ce presupune asta”

Ideea de a susține turismul românesc și de a-l duce unde trebuie, care îl incită, l-a făcut să nu privească serios oferte din străinătate pe care le-a primit.

Călin Ile: Am zis că mai util e rolul meu aici. De câte ori m-a întrebat grupul (Accor – n.red.) dacă nu mă tentează să-mi deschid o carieră internațională, am spus: „Sună bine, dar pot face mai multe aici, în țara mea”.

Ideea de a conduce FIHR a plecat tot de la scopul de a aduna hotelierii în jurul unui crez. Eram prea dispersati, fiecare acționa pe interesul lui mic, dar individual, rezolvând businessul, dar uitând că activăm într-o piață globală. Am încercat să tragem niște concluzii, după acest prim an. Aprecierea unanimă a fost că s-au lansat multe anul ăsta, mai ales în sensul coagulării echipelor. Pe urmă, am stabilit pașii comuni, planurile comune.

Prioritară este, așadar, educația forței de muncă: avem o problemă cu lipsa forței de muncă și atunci trebuie să investim, să schimbăm, să revoluționăm sistemul educațional, cu tot ce presupune asta – lobby pe lângă ministere pentru introducerea sistemului dual, schimbarea legii; am făcut un parteneriat cu sistemul de învățământ profesional din Franța, care să susțină 16 licee tehnologice și de turism din România – tocmai l-am semnat cu ambasadorul Franței la București. Este vorba despre 16 licee din România (cinci licee din București, unul din Brașov, Oradea, Cluj, Iași, Galați șamd.) care vor beneficia de schimburi de profesori, burse pentru elevi șamd., începând din anul școlar 2017-2018.

O nebunie de fabrici de diplome

– V-ați luat la trântă cu sistemul.

– Am trăit aici, la noi, o nebunie de fabrici de diplome. N-am livrat competențe, am livrat hârtii – și rezultatele se văd. Acum, prin influența noastră, a asociației, poate și din mediul politic – unii au înțeles că trebuie –, încercăm să facem schimbări. Dar e o revoluție întreagă. Ne lovim de reacția de rezistență a unor cadre vechi, care nu vor să schimbe curricula și nu vor să aloce mai mult timp practicii, pentru că se pierd catedre, poziții… E o luptă!

Mama e profesoară de matematică. Cred în matematică! Dar unui un tânăr care la 16 ani se pregătește să devină bucătar, de ce să-i predau cinci ore pe săptămână matematică, alte cinci limba română, și doar trei săptămâni pe an practică?… Oare la ce-i folosește? Dansul, muzica, meseria lui – nu-s la fel de importante ca matematica? (Mă ceartă mama dacă mă aude că spun asta! :)

„Munca în turism chiar te învață”

Ella Moroiu: În facultăți, ca și în mediul antreprenorial, angajatorii și profesorii se plâng că tinerii „nu știu pe ce lume se află.

Călin Ile: Sigur. O altă problemă e că meseriile care stau la baza turismului sunt considerate low-profile. Părinții nu-i lasă pe copii să meargă să fie ospătari sau recepționeri sau bucătari. Deși, la nivel mondial, turismul e cel mai atractiv sector pentru primul job. Și, dacă ne uităm la personaje ca Madonna, Bon Jovi sau Michelle Pfeiffer, au început la McDonalds’, sau la Starbucks, sau barman sau bell-boy într-un hotel… Îți aduc niște abilități pe care apoi le folosești toată viața, în orice meserie. Te învață să relaționezi, să câștigi încredere în tine, să servești, să oferi înainte de a cere. Îți va folosi indiferent dacă apoi vei fi bancher, actor sau orice altceva.

Trebuie să facem sectorul atractiv, pentru ca lumea să înțeleagă că sectorul turismului, în ciuda unor venituri poate mai scăzute, e plăcut și îți oferă abilități. Pe viață. Trebuie să facem o campanie in sensul asta. În aprilie-mai 2017, vrem sa facem Ziua Porților Deschise în Turism. Hoteluri, restaurante, muzee – că și muzeul e job în turism, deși puțină lume realizează. A renăscut puțin chiar și interesul pentru meseria de ghizi turistici. E o meserie superbă. Înseamnă educație, împărtășești experiențe, cunoștințe, fie că ești student la Istorie, Geografie, Arhitectură, Limbi Străine, și faci asta în timpul liber.

„Mie-mi place să fiu un tip parolist și am senzația că-n politică e greu să fii așa”

– De ce hotelăria?

– Pentru că îmi place să ofer înainte de a primi ceva. Și în hotelărie ai șansa asta, de a oferi. Apoi, îmi place latura socială a meseriei mele. Faptul că întâlnești oameni, că ești integrat tot timpul, că ai mereu contacte sociale.

Sigur, când am fost student la ASE, visam la un moment dat să ajung să lucrez într-o bancă, să fac performanță. Poate că aș fi făcut, că-s foarte analitic – mama mea este profesoară de matematică dupa cum v-am zis, mie îmi place să lucrez cu cifre. Probabil că aș fi făcut față, dar mi-ar fi lipsit interacțiunea cu oamenii. Cel mai mult mă bucură interacțiunea cu oamenii pe care mi-o dă meseria asta. De asta zic că mi se potrivește.

– După experiența de la Ministerul Dezvoltării nu v-a tentat o intrare în politică?

– Nu pot să zic că nu m-ar atrage, dar… mie-mi place să fiu un tip parolist și am senzația că-n politică e greu să fii așa. Dar aș vrea să se schimbe modul de a face politică în țara asta și sper să se întâmple – sunt niște semne.

Eu cred foarte tare în societatea civilă și influența, impactul pe care le poate avea asupra mediului politic. De aceea mă și implic în societatea civilă – și nu în politică. Nu?

MINI CV

Călin Ile are 44 de ani și este Directorul General al Hotelului IBIS Gara de Nord București și Președintele Federației Industriei Hoteliere din România. Născut și crescut la Marghita, a absolvit Academia de Studii Economice în 1995, iar la doar 25 de ani era numit în funcția de Director General al faimosului Hotel Continental București. De mai bine de un deceniu, se implică în viața comunității, prin intermediul Accor și prin forțele proprii. Își dorește să ridice turismul românesc acolo unde merită, cu resursele pe care le poate concentra în educație și mediul de afaceri din care face parte.

Călin Ile. Foto: Arhiva personală
Călin Ile. Foto: Arhiva personală
Recommended Posts
Votat. Foto: Ella MoroiuEduard Uzunov și Ada Condeescu