„Numărul diplomelor nu mă definește ca profesionist” – Alina Irimia

Avea convingerea că doar învățând și muncind mult poate realiza ceea ce își dorește. Poate că acesta a fost și motivul pentru care, spune ea, a fost „tocilară” – în sensul bun al cuvântului. La 36 de ani, după 16 ani de muncă susținută, două facultăți, un master, un MBA și un CAT, Alina Irimia a învățat cât de importante sunt toate celelalte elemente dintr-o activitate: capacitatea de a lucra cu oamenii, de a inspira efortul de echipă, de a vedea întregul puzzle când trebuie coordonat un proiect, de a identifica oamenii-cheie și pârghiile prin care pot fi mutate lucrurile, astfel încât un scop să fie atins.

Alina Irimia. Foto: Arhiva personală
Alina Irimia. Foto: Arhiva personală

La început, lucrurile erau cât se poate de simple și diferite de realitatea de astăzi a Alinei Irimia. „Când eram mică îmi doream să călătoresc, să cunosc oameni din diverse colțuri ale lumii, și mă gândeam că o stewardesă ar avea posibilitatea asta. Cu timpul, am realizat că implică multe sacrificii – familie, prieteni, pe care îi vezi, practic, între zboruri. Dorința de a călători însă a rămas, și cred că e printre puținele situații în viață în care, cheltuind, consider că mă îmbogățesc.”

În preajma vârstei de 12 ani, a realizat că își dorește să fie independentă, să își câștige singură existența. Era chiar momentul – precoce – în care și-a ales meseria, iar în familie avea și un model – o personalitate în lumea finanțelor – și asta a ajutat-o să își urmeze drumul. „Mama mea a fost întotdeauna lângă mine și m-a sprijinit, ea a fost cea care m-a învățat să gândesc liber și să iau propriile decizii, pentru că nu există o singură rețetă pentru succes, general aplicabilă. Așa am ales să mă înscriu la cel mai bun liceu cu profil economic din București, liceul Virgil Madgearu, la Finanțe-Contabilitate, și nu am regretat nici măcar un moment alegerea făcută.”

„Așa cum pierd copiii noțiunea timpului jucând Counter Strike sau alte jocuri, eu pierdeam noțiunea timpului și mă trezeam că mă prinde 2-3 noaptea întocmind monografii contabile”, povestește Alina Irimia.

În acea vreme credea cu tărie că doar învățând și muncind mult poate realiza ceea ce își dorește. Poate că ăsta a fost și motivul pentru care, spune ea, a fost „tocilară”… Dar în sensul bun al cuvântului! „Am absolvit, pe rând: Liceul Economic, două facultăți din ASE – Contabilitate de Gestiune și Management, masterul în Audit și Control de Gestiune, un MBA, CAT (ACCA). Acum, după mulți ani în câmpul muncii, mi-am dat seama cât de mult contează alte calități: capacitatea de a lucra cu oamenii, de a inspira efortul de echipă, de a vedea întregul puzzle când trebuie coordonat un proiect, capacitatea de a identifica oamenii-cheie și pârghiile prin care pot fi mutate lucrurile, astfel încât scopul principal să fie atins.”

Generația „CS” – unde „CS” nu e „Counter Strike”

A început să lucreze, ca cei mai mulți tineri din generația sa, încă de pe băncile facultății. S-a angajat ca operator de call center, la Cosmote, într-o vreme în care telefonia mobilă era un pionierat, la începutul anilor 2000. „Am făcut parte din generația „CS” – Customer Service, ne spune Alina, „o rampă de lansare pentru mulți colegi în perioada respectivă”. Multe cariere de succes începeau în acei ani la call center. De ce? „Mediul respectiv te disciplinează, te obligă să te supui unor standarde clare de calitate, ești nevoit să rezolvi problemele unor clienți care nu sunt întotdeauna fericiți în momentul în care te sună și trebuie să rămâi permanent conectat la problemele lor. Toate astea te modelează și te ajută să ai primul contact cu noțiunea de «rezistență la stres».”

Următorul pas a dus-o pe Alina Irimia către un alt domeniu în ascensiune la momentul respectiv, cel bancar, când sume consistente erau investite în programe de training și în workshopuri internaționale, în proiecte dezvoltate la nivel de grup – România fiind, de cele mai multe ori, țară-pilot pentru testarea și implementarea diverselor modele de business.

A fost perioada în care a avut șansa să cunoască oameni cu adevărat performanți și competitivi, de la care a avut multe de învățat. „Și aici nu mă refer neapărat la cunoștințe profesionale, cât la modul de a gândi și de a aborda un proiect nou. Cred că este foarte important să cunoști oamenii potriviți care să te îndrume în perioada de formare și care să «profite» de entuziasmul tău pentru a te arunca în apă rece… pentru că acesta este singurul mod în care poți evolua cu adevărat”, crede Alina.

„Am acumulat extrem de multe cunoștințe, în contextul în care lucrurile se schimbau extrem de rapid și în care se punea accent pe inovație – îmi amintesc că toate cursurile, seminariile, articolele care apăreau, aveau ca subiect central capacitatea de adaptare pentru a putea rămâne în piață și a reacționa la rapiditatea cu care se dezvoltă. Deschideam sucursale pe bandă rulantă și îmi amintesc că mie, în calitate de Head of Planning & Reporting într-una dintre băncile din Top 5 din România, mi s-a aprobat bugetul pentru înființarea unui departament de Data Mining în directa mea subordonare. Voiam să monitorizăm eficient proiectele în derulare fără a depinde de departamentul de IT al băncii.”

Capacitatea de adaptare a căpătat însă un sens complet abia după 2008, în criză, când piața de banking a început să se comprime. Sucursalele abia deschise chiar și cu mai puțin de un an înainte începeau să se închidă, departamentele se comasau – concomitent cu migrarea în masă a expaților înspre România –, situații care îngreunau și mai mult evoluția în domeniu.

Situații la limită: Criza financiară

„Probabil că cel mai dificilă a fost perioada de criză când, după ce am fost mândră să fac parte din echipa care implementa „Proiectul P300” – adică deschiderea de sucursale noi astfel încât rețeaua băncii să ajungă la 300 de unități –, în următorii doi-trei ani a trebuit să fac parte din echipa care, pe baza rezultatelor, alegea sucursalele care trebuie închise. Nu de puține ori, între ele se numărau și cele care abia fuseseră deschise… A fost greu. A trebuit să renunțăm la oameni buni, oameni cu care colaboram zilnic, care nu au avut prea multe șanse să își demonstreze capabilitățile”, își amintește Alina.

„Se muncea mult. Criza a comprimat sistemul, echipele au fost comasate, erau solicitate tot mai multe scenarii financiare, analize și prezentări care să identifice puncte slabe, puncte forte, noul mod de servisare a clienților, de poziționare în piață, produsele și pachetele care să producă impact pozitiv… Erau perioade întregi în care nu părăseam biroul înainte de 9 seara. Și au fost și nopți în care plecam la ora 2.”

Un MBA și un CAT? Și totuși, „numărul diplomelor nu mă definește ca profesionist”

Tinerețea înseamnă energie pe care, dacă o canalizezi cum trebuie, obții roade pe termen lung. În facultate s-au scurs anii în care, deși muncea în ture la call center, a finalizat cele două facultăți de la ASE – Contabilitate de Gestiune şi Managementul Afacerii, în paralel și cu note „destul de mari”. „Parcă timpul curgea altfel pe vremea aia… reușeam să și muncesc, să învăț, să am o viață socială activă alături de colegii mei – cu unii dintre ei am menținut peste ani legătura.” A urmat un master în Audit şi Control de Gestiune, între 2003 şi 2005.

Apoi a ales să urmeze cursurile CAT-ACCA, din curiozitate. „Certified Accountant Technician”. „La momentul respectiv, eram conștientă că numărul diplomelor nu contează și nu mă definește pe mine ca profesionist. Din punctul meu de vedere, știința – la modul abstract al cuvântului, nu are impact semnificativ în rezultatele de la locul de muncă. Când am în față un CV cu multe specializări, mai degrabă mă întreb ce se află în spatele diplomelor – perseverență, capacitatea de a învăța rapid lucruri noi, ambiție. În munca de zi cu zi contează mult mai mult natura umană – felul omului de a fi și de a relaționa cu ceilalți – astfel încât să miște lucrurile în direcția dorită, modul de a gândi și de a reacționa la diversele situații care apar.”

A ales să urmeze și un MBA, la o vârstă relativ fragedă – 25 de ani – și a avut norocul să beneficieze de suportul financiar al OTP Bank. „Cel care m-a selecționat a fost vicepreședintele de atunci al băncii, care m-a ales pe mine – deși eram doar un analist financiar pe atunci – dintre mai multe persoane de middle management care nu au avut șansa mea. Ca în majoritatea cursurilor pe care le-am urmat, consider că nu cunoștințele teoretice sunt neapărat cele cu care am rămas, cât mai ales modul de a gândi și de a aborda o problemă sau un proiect. Dar și norocul de a întâlni oameni care, într-un mod sau altul, mi-au influențat viața.” Oameni competitivi și competenți, care i-au arătat încredere și au influențat-o profesional, cu care a simțit că are multe în comun. „Am învățat că, uneori, o frază spusă la momentul oportun de persoana pe care o admiri profesional îți poate schimba traiectoria carierei, pe termen lung.”

Lider de echipă

Lucrurile curg și în sensul opus, către oamenii pe care i-a coordonat. Muncind cot la cot cu colegii, în calitate de lider de echipă, a învățat că trebuie să fie un model pentru oameni, să ofere un exemplu personal în tot ceea ce face, să creeze o legătură cu fiecare dintre ei, să identifice factorul motivațional al fiecăruia. Mai ales când vine vorba despre activități care acoperă coordonarea a mii de persoane. „În banking am avut două echipe în coordonare simultan. În total, opt persoane, cu care efectuam activitatea de raportare, cu care bugetam, monitorizam și realizam planuri de acțiune privind performanța a peste 3000 de persoane de vânzări.”

După perioada de banking, a făcut parte mai degrabă din organizații matriceale, în care coordonarea se făcea pe orizontală – fie că era vorba de 37 de magazine sau 21 de societăți.

Înainte, în necunoscut

„Vara anului 2013 a fost momentul în care am decis, după zece ani de banking, să îmi continui cariera în domenii noi – cu toate riscurile care urmau să mi se ivească în drum. Mi-am dorit să ies puțin din sfera cifrelor și să văd ce înseamnă un business prin care să mă conectez mai mult la piață și la provocările mediului de afaceri. Așa că am fost, pe rând, director economic într-o companie cu acoperire internațională care vinde haine sau responsabilă de rezultatele financiare ale unui grup de firme de real estate.”

Erau domenii total diferite, standarde de performanță total diferite. „O sucursală nou-deschisă care își acoperă costurile operaționale în primele 12 luni de zile poate fi considerată performantă, pe când, în alte domenii, o unitate nouă este performantă dacă își acoperă costurile în primele două săptămâni”, subliniază Alina Irimia, dar pentru persoana potrivită, asta e o provocare binevenită. „Pot spune că am avut noroc să experimentez activități cât mai diverse, într-un moment în care mulți colegi își doreau să fugă din banking – deși, după cum spunea Seneca, „norocul este acel loc în care se întâlnesc oportunitatea și pregătirea”.

Și s-au întâlnit, într-o nouă provocare: Alina Irimia și-a dorit să transmită mai departe ce a învățat până în prezent. Așa că a predat noțiuni de business și de eficientizare a afacerii, în cursuri elaborate tot de ea. „De fiecare dată am avut un public variat, de la persoane care abia au terminat facultatea, până la directori care coordonau echipe mari de oameni. A fost o experiență benefică, pentru ca mereu m-am considerat o persoana timidă, cu un mare trac de a vorbi în public – iar ideea de a sta și a preda activ timp de opt ore pe zi mi-a demonstrat că toate barierele mele erau doar autoimpuse. Nu existau cu adevărat.

Pe de altă parte, am învățat ca a preda – a ști cum să coordonezi o discuție, a face materialul interesant pentru diferite categorii de persoane – nu este atât știință, cât mai degrabă artă.”

„Fii pregătit pentru ce este mai rău – dar și pentru ce este mai bine”

„În viața mea profesională, am învățat să cred în Lebăda Neagră: cred că este important să realizezi că se poate întâmpla ce e mai rău, dar că mai important decât asta este să fii pregătit pentru ce este mai bine. Pentru că sunt anumite șanse care vin când și de unde te aștepți mai puțin, și e important să ai mintea deschisă pentru a le vedea.”

În viața personală, Alina este mama unei fetițe de opt ani, pentru care lumea va arăta cu totul diferit. „Este la vârsta la care are un telefon și o tabletă, își dorește chiar și un profil de facebook – pe care, însă, nu îl va avea prea curând. Mențin, pe cât e posibil, activitățile într-o comunitate reală de prieteni. Mi se pare periculos mediul online pentru generația lor – este un mediu cu o comunicare superficială, în care «succesul» este măsurat în like-uri – un succes facil și imediat, care nu corespunde succesului din viața reală.

Generația lor este tratată altfel: ei sunt medaliați prin simpla participare la concursuri, la evenimente (ski, dans, înot etc.), iar eu aș vrea să o învăț că succesul nu vine imediat în viață, că toți oamenii își doresc să devină campioni, dar doar cei care se pregătesc susținut, cu perseverență, devin în timp campioni.

E dificil de estimat cum va evolua tehnologia în anii următori, pentru a-mi pregăti adecvat fiica să facă față provocărilor din mediul profesional. Cred că este important, mai degrabă, să se dezvolte emoțional, să îi deschid noi orizonturi – limbi străine, sport, interacțiune cu cât mai multe tipuri diferite de persoane; să o învăț să fie cât de independentă este posibil, pentru vârsta ei.”

Privind în urmă, pentru Alina rețeta pare simplă, dar trebuie să fim conștienți de volumul de muncă din spatele realizărilor. Care este formula Alinei Irimia? „Cu starea de spirit potrivită și capacitatea de a fi autodidact, poți obține rezultate de succes indiferent de domeniu, iar deciziile se iau mai ușor dacă se iau cu integritate și cu respectarea unor valori de viață. Provocări sunt la tot pasul, important este să îți asumi responsabilitatea pentru toate proiectele administrate. Cred că e important să îți reamintești din când în când că, pentru a cunoaște oceanul, trebuie să pierzi din ochi țărmul și să fii capabil să îți asumi riscuri constant, să înveți constant.”

Recent Posts
Lumea cu Păcala. Vizual: HappyCinemaHaiCuSori30Ianuarie